Educatia si distractia merg mana in mana

camelia dracsineanu 1980x1280 2

Povestea unei mame:

„Microbul“ s-a insinuat tiptil, pe nesimtite. A fost nevoie de cateva situatii in care nu am fost atenta si – gata – a lovit! Sa va spun cum a fost ca sa stiti sa va feriti: prima data au fost mesele. Copilul nu voia sa manance, eu nu stiam cum sa-l conving fara sa-l fortez, fara sa-i induc o aversiune fata de hrana, asa ca i-am oferit telefonul. Avea 3 ani si brocoli la pranz. Haute cuisine, in toata regula.

Apoi a fost doctorul, o suspiciune de infectie bacteriana si recomandarea unor analize de sange. Pe cand se pregateau sa-i prinda garoul albastru-gentiana, copilul si-a dat seama ca intreaga desfasurare de forte in halate albe nu poate fi un semn bun, m-a privit scurt-a-panica si s-a pus pe plans. De teama ca lucrurile sa nu devina si mai tensionate, am scos rapid telefonul, am deschis YouTube-ul si l-am lasat pe Mickey si Clubul lui minunat sa-l linisteasca, exact asa cum am facut cand am plecat spre mare, anul urmator. Un drum de numai doua ore poate provoca oboseli greoaie daca auzi „cat mai avem pana ajungem?“ de fiecare data cand masina trece pe langa o borna kilometrica. In fata presiunilor, i-am oferit calatorului insistent tableta si l-am lasat sa-si aleaga episoadele favorite din desenele Disney, in timp ce mi-am cautat in geanta de plaja crema de protectie factor 50, ultimul numar din Elle si incarcatorul extern pentru telefonul mobil.

Timpul a trecut, baietelul nerabdator a ajuns la scoala, in clasa I. Mananca fara probleme, intelege necesitatea analizelor si are (oarece) rabdare atunci cand trebuie sa mergem in vacante cu masina. Dar imi cere telefonul/ tableta/ laptopul mai des decat mi-as dori, si-ar imparti ziua intre cele trei gadgeturi si daca-l intrebi, nu stie sigur ce-i place mai mult: jocurile video sau diverse filmulete de pe YouTube destul de nepotrivite pentru varsta lui.

In ziua in care am realizat ca baietelul meu avea toate drepturile si nici o obligatie, mi-a devenit clar ca trebuia sa iau masuri. Intre opiniile traditionalistilor radicali care imi reprosau aceasta dependenta de online si cele ale modernistilor hippie care ma asigurau ca tehnologia e parte din viata noastra a tuturor, am ales calea cea dreapta: a specialistilor in educatie.

Stiu ca multe mame se vor regasi in aceasta situatie, am avut si eu aceleasi dileme si am simtit frustrarea. Cum e mai bine pentru el – sa-l las sa descopere resursele vremurilor sale sau sa-l indrum catre calea pe care am mers eu?

Pentru a afla raspunsul am inceput sa ma informez. Am citit mult, am ascultat, am cantarit, am evaluat, am adaptat, m-am gandit, m-am razgandit, m-am infuriat, m-am descurajat si intr-o zi am stiut ca am gasit solutia: Scoala Intuitext.

Citisem despre acest produs din presa, intr-o sambata dimineata, pe cand imi beam cafeau din cescuta mea vintage, roz-caraghios, de fata. Redactorul care scrisese articolul mentiona, intre alte calitati ale acestui produs online de invatare, faptul ca fusese conceput plecand de la profilul copiilor de astazi. Pasionati de tehnologie si jocuri online, curiosi si dornici sa exploreze, dar tot mai putin atrasi de vechile modele de invatare. Parte dintr-un sistem de educatie inactual din anumite puncte de vedere, copiii fac fata cu greu tentatiilor si tind sa refuze cooperarea atunci cand nu se regasesc intr-un anumit context.

Cand i-am vorbit pentru prima data de Scoala Intuitext, m-a privit cu sprancenele ridicate, ca la papusi. Nu stia exact ce inseamna si mi-a zambit fortat, dorind sa obtina un dram de bunavointa. O scoala? Alta scoala? Da, o scoala asa cum ti-ai dori tu, cum si-ar dori toti prietenii tai, toti copiii. O scoala-prieten, la care sa vrei sa revii mereu cu drag, unde gasesti prieteni si distractie, aventuri si provocari extraordinare, comori nemaivazute, animatii, experimente, jocuri matematice, logice sau de memorie sau curiozitati la care abia astepti sa afli raspunsul. Un loc in care tu, copile, poti explora singur, in siguranta, minunatele insule care te asteapta aici –  Exploratorul Vesel, Locul meu de Joaca, Cufarul cu Jucarii, Clubul Istetilor – toate special create pentru tine, ca sa descoperi lumea cu zambetul pe buze!

Camelia Dracsineanu

Articole Asemănătoare

Explorează articolele similare pentru a afla cum poți îmbunătăți sănătatea mentală, relațiile personale și dezvoltarea ta personală.

Mărturii de la clienți

Clienții mei vorbesc despre experiența lor cu cabinetul meu de psihoterapie.

Programează o consultație acum!

Contactați-ne pentru mai multe informații despre serviciile noastre de terapie

Programează-te acum
camelia dracsineanu 1980x1280 2